sacos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÁCOS, sacose, s. n. Veșmânt arhieresc de mătase, lung până la genunchi și cu mâneci largi, care se poartă peste stihar. – Din
ngr. sákkos.sacos (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SACÓS (‹
ngr.)
s. n. Veșmânt arhieresc de mătase, ornamentat cu broderii și pietre scumpe, cu mâneci, lung până la genunchi, care se poartă peste stihar; simbolizează hlamida batjocurii lui Iisus. Sunt de remarcat
s. de la Sucevița (
sec. 16) și cel al mitropolitului Varlaam (1642).
sacos (Dicționaru limbii românești, 1939)sácos n., pl.
urĭ (ngr.
sákkos, d. lat.
saccus, sac; vsl.
sakosŭ). Mantaŭa de matasă de mare ceremonie a prelaților cînd oficiază. V.
felon, stihar.sacos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sácos s. n.,
pl. sácosesacos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÁCOS, sacose, s. n. Veșmânt arhieresc de mătase, lung până la genunchi și cu mâneci largi, care se poartă peste stihar. — Din
ngr. sákkos.sàcos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sàcos n. vesmânt arhieresc de mătase. [Gr. mod.].