swing - explicat in DEX

swing (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SWING, swinguri, s. n. 1. Lovitură laterală dată la box cu brațul ușor arcuit. 2. Numele unui dans modern, cu ritm și mișcări rapide; melodie după care se execută acest dans. ♦ Manieră de execuție a muzicii de jaz, caracterizată printr-o mare suplețe, prin sincope, ritm legănat etc. [Pr. sŭing] – Din fr., engl. swing.

swing (Dicționar de neologisme, 1986)
SWING s.n. v. sving.

swing (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SWING [SUING] s. n. 1. (box) lovitură dată lateral prin pendularea brațului. 2. dans modern cu ritm și mișcări repezi; melodia corespunzătoare. 3. (jaz) stil de interpretare caracterizat prin sincope, accente imperceptibile, ritm legănat etc. (< engl., fr. swing)

swing (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
swing (angl.) [pron. sŭing] s.n., pl. swínguri

swing (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SWING (‹ cuv. engl.) s. n. 1. Lovitură laterală, dată la box, cu brațul ușor arcuit. 2. Dans modern cu ritm binar și mișcare rapidă; melodia corespunzătoare acestui dans. 3. Curent ritmic propriu jazzului, caracterizat prin o anume construcție a frazei, o distribuție tipică a accentelor și caracterul viu și relaxat al muzicii. Se manifestă în toate perioadele jazzului.

swing (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SWING, swinguri, s. n. 1. Lovitură laterală dată la box cu brațul ușor arcuit. 2. Numele unui dans modem, cu ritm și mișcări rapide; melodie după care se execută acest dans. ♦ Manieră de executare a muzicii de jazz, caracterizată printr-o mare suplețe, prin sincope, ritm legănat etc. [Pr.: sŭing] — Din engl, fr. swing.