svastică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SVÁSTICĂ, svastici, s. f. Obiect în formă de cruce cu brațe egale, îndoite la capăt în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale; cruce încârligată. ♦ Emblemă politică folosită de naziști. – Din
germ. Swastika, fr. svastika.svastică (Marele dicționar de neologisme, 2000)SVÁSTICĂ s. f. 1. cruce cu brațe egale și îndoite la capăt în unghi drept, simbol religios la unele popoare orientale. 2. emblemă politică de această formă, la naziști. (< germ.
Swastika, fr.
svastika)
svastică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)svástică s. f.,
g.-d. art. svásticii; pl. svásticisvastică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SVASTÍCĂ, svastici, s. f. Obiect în formă de cruce cu brațe egale, îndoite la capăt în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale; cruce încârligată. ♦ Emblemă politică folosită de naziști. — Din
germ. Swastika, fr. svastika.