suvac - explicat in DEX

suvac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUVÁC, suvace, s. n. Sulă (1) lungă. [Pl. și: suvacuri] – Et. nec.

suvac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SUVÁC, suvace, s. n. Sulă lungă de metal sau de lemn întrebuințată la confecționarea opincilor, la desfundat luleaua etc.; sulac. – Ngr. suvlaki.

suvac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suvác s. n., pl. suváce

suvac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suvac n. Mold. undrea ciobănească. [V. suveică].

suvac (Dicționaru limbii românești, 1939)
suvác n., pl. urĭ saŭ și e (ngr. suvláki, frigăruĭe, dim. d. súvla, sugla, frigare, suvli, sugli, sulă, d. lat. súbula, sulă. V. sulă). Sulă mare (de lemn saŭ de corn): își desfundă pipa cu suvacu (Sadov. Săman. 3, 1035) Trans. Vergeaŭa (arbiu) cu care băĭețiĭ împing măduva de soc din pușcoace. – În est și suhác, în Trans. și sulhac.

suvac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUVÁC, suvace, s. m. Sulă (1) lungă. [Pl. și: suvacuri] — Et. nec.