sutime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUTÍME, sutimi, s. f. A suta parte dintr-un întreg (împărțit în părți egale). –
Sută +
suf. -ime.sutime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sutíme s. f.,
g.-d. art. sutímii; pl. sutímisutime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sutime f. a suta parte.
sutime (Dicționaru limbii românești, 1939)sutíme f. (d.
sută). A suta parte dintr’un întreg (de ex., centimetru).
sutime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUTÍME, sutimi, s. f. A suta parte dintr-un întreg (împărțit în părți egale). —
Sută +
suf. -ime.