șuteu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șutéu, șutéi, s.m. și
șutéie, s.n. (reg.)
1. (s.m.; înv.) brutar.
2. (s.n.) anexă într-o gospodărie (care servește ca bucătărie, în care se găsește cuptorul de copt pâine sau velnița).
3. (s.n.; în forma:
șâtău) vas în care se pune cânepa toarsă.
4. (s.n.; în forma:
șutău) leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele.