sutaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUTÁȘ, sutași, s. m. 1. (În antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion.
2. (În
sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. –
Sută +
suf. -aș.sutaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sutáș s. m.,
pl. sutáșisutaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sutaș m. mai mare peste o sută.
sutaș (Dicționaru limbii românești, 1939)sutáș m. (d.
sută, p. a. traduce latinu
centurio din Evanghelie. V.
sotnic).
Vechĭ. Maĭ mare peste o sută, căpitan.
sutaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUTÁȘ, șutași, s. m. 1. (în Antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion.
2. (în
sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. —
Sută +
suf. -
aș.