sutălea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÚTĂLEA, SÚTA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al nouăzeci și nouălea și al o sută unulea. –
Sută + le + a.sutălea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sútălea (al o ~) (referitor la o sută)
num. m.,
f. a súta/a o sútasutălea (Dicționaru limbii românești, 1939)sútălea, súta num. ord. de la o sută:
al sutălea cartuș, a suta oară. – Fals
sútelea.sutălea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÚTĂLEA, SÚTA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al nouăzeci și nouălea și al o sută unulea. —
Sută +
le +
a.