susai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSÁI s. m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a căror tulpină conține un suc lăptos
(Sonchus). – Din
ucr. susaï.susai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)susái (-i), s. m. – Plantă (Sonchus oleraceus, S. Asper, S. arvensis, S. palustris).
Sl. susati, susą „a suge”,
susŭ „țîță”, pentru să produce un suc alb asemănător laptelui,
cf. și numele său
fr.,
laiteron. Legătura cu
rus. susak „plantă” (Cihac, II, 381) este incertă. În schimb,
rus. susaj (Pascu,
R. critică, 1938, 110; Scriban) pare să provină din
rom. După Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 303, urmat de Philippide, II, 735, este cuvînt dacic, legat de
alb. susaljë „zurro”. După Candrea, din
sb. sisaljka „mamelon”.
susai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!susái s. m.,
pl. susái, art. susáiisusai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUSÁI, susai, s. m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a căror tulpină conține un suc lăptos (
Sonchus). — Din
ucr. susai.susaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)susáĭ m., pl. tot așa [rut. rus.
susáĭ (Pascu, R. C. 1938, 110]. Cp. și cu rus.
susáli, foaĭe de aur). O plantă din familia compuselor (
sonchus oleráceus, arvensis ș. a.) Din ĭa se face salată.
Susaĭ de pădure, crestățea. V.
lăptugă.