susan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSÁN s. m. 1. Plantă erbacee din țările calde, păroasă, cu frunze mari, dantelate și cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale oleaginoase, comestibile
(Sesamum indicum). ♦
P. restr. Semințele acestei plante, care conțin un ulei comestibil, din care se prepară tahânul sau care se presară pe covrigi.
2. Preparat dulce făcut din zahăr, miere și semințe de susan (
1). – Din
tc. susam.susan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)susán (-ni), s. m. –
1. Plantă cu semințe comestibile (Sesamum indicum). –
2. Sămînța acestei plante. –
3. Preparat dulce pe bază de semințe de susan (1). –
Mr. susame. Tc. (
arab.)
susam (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1958; Ronzevalle 112),
cf. ngr. σουσάμι, σησάμι,
alb.,
bg.,
sb. susam.susan (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)susán, -i, s.m. – Partea de sus a satului; oamenii din zona respectivă. Apelativ frecvent în satele din Maramureșul istoric (Rona de Sus, Vișeu de Sus, Săliștea de Sus). – Din sus „loc mai ridicat sau mai înalt; deasupra” (< lat. susum) + -an.
susan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)susán s. m.susan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)susan m.
1. gen de plante oleioase originare din Orient, semințele lor se pun pe covrigi și din ele se face un uleiu ce se consumă ca și untdelemnul (
Sesamum indicum);
2. prăjitură lunguiață din zahăr sau miere, sare de lămâie, nuci și susan. [Turc. SUSAM].
susan (Dicționaru limbii românești, 1939)susán m. ca plantă și n. ca marfă (turc.
susam, d. ar.
sesem; ngr.
susámi, alb. bg. sîrb.
susam. Vgr.
sésamon, lat.
sésamum, vine tot d. ar.). O plantă erbacee originară din India și cultivată în Orient p. semințele eĭ, din care se scoate un uleĭ comestibil foarte bun (
sésamum ludicum). Tot din aceste semințe se scoate și
tahînu, din care se face
halvaŭa. În fine, ele se presară pe covrigĭ. – Și *
sezám (după lat. fr.).
susan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUSÁN s. m. 1. Plantă erbacee din țările calde, păroasă, cu frunze mari, dantelate și cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale oleaginoase, comestibile (
Sesamum indicum). ♦
P. restr. Semințele acestei plante, care conțin un ulei comestibil, din care se prepară tahânul sau care se presară pe covrigi.
2. Preparat dulce făcut din zahăr, miere și semințe de susan (
1). — Din
tc. susam.