surăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURĂȚÍE, surății, s. f. (
Pop.) Legătură de prietenie între femei (similară frăției de cruce). –
Surată +
suf. -ie.surăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surățíe (
pop.)
s. f.,
art. surățía, g.-d. art. surățíei; pl. surățíi, art. surățíilesurăție (Dicționaru limbii românești, 1939)surăție f. Calitatea de surată. Jocu suratelor:
a juca la surăție (Sov. 229).
surăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURĂȚÍE, surății, s. f. (
Pop.) Legătură de prietenie între femei (similară frăției de cruce). —
Surată +
suf. -
ie.