surzilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURZÍLĂ s. m. Nume dat unui om care nu aude (bine). –
Surzi +
suf. -ilă.surzilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!surzílă (
fam.)
s. m. și
f.,
g.-d. lui surzílă; pl. surzílăsurzilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURZÍLĂ, surzilă, s. m. (
Fam.) Nume dat unui om care nu aude (bine). —
Surd +
suf. -
ilă.