surpător - explicat in DEX

surpător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURPĂTÓR, -OÁRE, surpători, -oare, adj. (Rar) Care surpă; p. ext. distrugător, nimicitor. – Surpa + suf. -ător.

surpător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surpătór (rar) adj. m., pl. surpătóri; f. sg. și pl. surpătoáre

surpător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURPĂTÓR, -OÁRE, surpători, -oare, adj. (Rar) Care surpă; p. ext. distrugător, nimicitor. — Surpa + suf. -ător.