surpat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURPÁT, -Ă, surpați, -te, adj. 1. (Despre maluri, terenuri etc.) Mâncat, ros de ape; cu surpături, prăpăstios, râpos. ♦ (Despre ziduri, clădiri etc.) Dărâmat, năruit; ruinat, distrus, nimicit.
2. (
Pop.) Bolnav de hernie. –
V. surpa.surpat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)surpat a. ruinat.
surpat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURPÁT, -Ă, surpați, -te, adj. 1. (Despre maluri, terenuri etc.) Mâncat, ros de ape; cu surpături, prăpăstios, râpos. ♦ (Despre ziduri, clădiri etc.) Dărâmat, năruit; ruinat, distrus, nimicit.
2. (
Pop.) Bolnav de hernie. —
V. surpa.