surpăcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURPĂCIÓS, -OÁSĂ, surpăcioși, -oase, adj. Care se surpă ușor, expus la surpare. –
Surpa +
suf. -ăcios.surpăcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surpăciós (rar)
adj. m.,
pl. surpăcióși; f. surpăcioásă, pl. surpăcioásesurpăcios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURPĂCIÓS, -OÁSĂ, surpăcioși, -oase, adj. (Rar) Care se surpă ușor, expus la surpare. —
Surpa +
suf. -
ăcios.