surnumi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SURNUMÍ,surnumesc, vb. IV. Tranz. (Franțuzism înv.) A supranumi. – Din fr. surnommer.
surnumi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) surnumí(a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surnumésc; conj. prez. 3 să surnumeáscă
surnumi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SURNUMÍ,surnumesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A supranumi. — Din fr. surnommer.