surmenare - explicat in DEX

surmenare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURMENÁRE, surmenări, s. f. Surmenaj. – V. surmena.

surmenare (Dicționar de neologisme, 1986)
SURMENÁRE s.f. Acțiunea de a (se) surmena și rezultatul ei; istovire, extenuare; surmenaj. [< surmena].

surmenare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surmenáre s. f., g.-d. art. surmenắrii; pl. surmenắri

surmenare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURMENÁRE, surmenări, s. f. Surmenaj. — V. surmena.