surmenaj - explicat in DEX

surmenaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURMENÁJ, surmenajuri, s. n. Stare de oboseală extremă a omului, caracterizată prin somnolență, dureri de cap, nervozitate, scădere a posibilității de concentrare etc., în urma unui efort fizic sau psihic excesiv și prelungit; surmenare. – Din fr. surmenage.

surmenaj (Dicționar de neologisme, 1986)
SURMENÁJ s.n. Stare de oboseală extremă, de istovire, cauzată de obicei de un efort prelungit. [< fr. surmenage].

surmenaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SURMENÁJ s. n. stare de oboseală extremă, fizică sau intelectuală, cauzată de un efort excesiv sau prelungit. (< fr. surmenage)

surmenaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SURMENÁJ, surmenaje, s. n. Stare de oboseală extremă a omului, în urma unui efort excesiv și prelungit. – Fr. surmenage.

surmenaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surmenáj s. n., pl. surmenájuri

surmenaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surmenaj n. exagerarea muncii fizice sau intelectuale. (= fr. surménage).

surmenaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*surmenáj n., pl. e și urĭ (fr. surmenage). Sleirea (istovirea) puteriĭ intelectuale saŭ fizice.

surmenaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURMENÁJ, surmenajuri, s. n. Stare de oboseală extremă a omului, caracterizată prin somnolență, dureri de cap, nervozitate, scădere a posibilității de concentrare etc., în urma unui efort fizic sau psihic excesiv și prelungit; surmenare. — Din fr. surmenage.