surmena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURMENÁ, surmenez, vb. I.
Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊
Tranz. Munca prelungită îl surmenează. – Din
fr. surmener.surmena (Dicționar de neologisme, 1986)SURMENÁ vb. I. refl., tr. A (se) obosi peste măsură, până la istovire; a (se) istovi, a (se) extenua. [< fr.
surmener].
surmena (Marele dicționar de neologisme, 2000)SURMENÁ vb. refl., tr. a (se) obosi peste măsură, până la istovire; a (se) extenua. (< fr.
surmener)
surmena (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surmená (a ~) vb.,
ind. prez. 3
surmeneázăsurmena (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURMENÁ, surmenez, vb. I.
Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊
Tranz. Munca prelungită îl surmenează. — Din
fr. surmener.