surliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SURLÍȚĂ,surlițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă (1). – Surlă + suf. -iță.
surliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) surlíță (reg.) s. f., g.-d. art. surlíței; pl. surlíțe
surliță(Dicționaru limbii românești, 1939) surlíță, V. sorliță.
surliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SURLÍȚĂ,surlițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă (1). — Surlă + suf. -iță.