surlișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURLIȘOÁRĂ, surlișoare, s. f. (
Reg.) Diminutiv al lui
surlă. –
Surlă +
suf. -ișoară.surlișoară (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)surlișoáră,
surlișoáre, s.f. (reg.)
1. surlă mică (instrument muzical).
2. rât mic de purcel.
surlișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surlișoáră (rar)
s. f.,
g.-d. art. surlișoárei; pl. surlișoáresurlișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURLIȘOÁRĂ, surlișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui
surlă (
1). —
Surlă +
suf. -ișoară.