surlaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURLÁȘ, surlași, s. m. Cântăreț din surlă; surlar. –
Surlă +
suf. -aș.surlaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surláș s. m.,
pl. surláșisurlaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURLÁȘ, surlași, s. m. Cântăreț din surlă; surlar. —
Surlă +
suf. -
aș.