surlar - explicat in DEX

surlar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURLÁR, surlari, s. m. Surlaș. – Surlă + suf. -ar.

surlar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
surlár, surlári, s.m. 1. (înv.) persoană care cântă din surlă; surlaș. 2. (reg.) nume de pește.

surlar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surlár s. m., pl. surlári

surlar (Dicționaru limbii românești, 1939)
surlár și surláș m. (d. surlă). Vechĭ. Cîntâreț din surlă. – Și surmacĭ, sîrmacĭ, pl. tot așa (din *surlácĭ, *surnácĭ, de unde surmacĭ, sîrmacĭ).

surlar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURLÁR, surlari, s. m. Surlaș. — Surlă + suf. -ar.