surioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURIOÁRĂ, surioare, s. f. 1. Diminutiv al lui
soră. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unei fete sau unei femei. [
Pr.:
-ri-oa-] –
Sor +
suf. -ioară.surioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surioáră (-ri-oa-) s. f.,
g.-d. art. surioárei; pl. surioáresurioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURIOÁRĂ, surioare, s. f. 1. Diminutiv al lui
soră. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unei fete sau unei femei. [
Pr.: -
ri-oa-] —
Soră +
suf. -
ioară.