suri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURÍ, suresc, vb. IV.
Intranz. (Rar; despre păr;
p. ext. despre oameni) A încărunți. ♦
Tranz. A face sur. – Din
sur.suri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. surésc, imperf. 3
sg. sureá; conj. prez. 3
să sureáscăsuri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURÍ, suresc, vb. IV.
Intranz. (Rar; despre păr;
p. ext. despre oameni) A încărunți. ♦
Tranz. A face sur. — Din
sur.