surguci - explicat in DEX

surguci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURGÚCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.

surguci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
surgúci (-uri), s. n. – 1. Panaș împodobit, mănunchi de pene. – 2. Plantă (Delphinium Ajacis). Tc. sorguc (Șeineanu, II, 350; Lokotsch 1926), cf. ngr. σεργούτζι, sb. sorguč.

surguci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surgúci¹ (plantă) s. m., pl. surgúci

surguci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surgúci² (mănunchi de pene) s. n., pl. surgúciuri

surguci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURGÚCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți dem¬nitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). — Din tc. sorguç.

surgucĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
surgúcĭ n., pl. ce și cĭurĭ (turc. sorghuç, sorghuc, pompon de păr saŭ de pene; ngr. sergútsi, sîrb. sorguč). Vechĭ. Moț de pene cu petre prețioase (îl purta sultanu, pașiĭ din Egipt, Bagdad și Buda și, diferit în formă, domniĭ româneștĭ). Azĭ. O plantă ranunculacee ornamentală (delphinium Ajacis), numită (în Trans.) și toporaș.