surghiunire - explicat in DEX

surghiunire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURGHIUNÍRE, surghiuniri, s. f. Acțiunea de a surghiuni și rezultatul ei; exil, deportare, pribegie, surghiun. – V. surghiuni.

surghiunire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surghiuníre (înv.) s. f., g.-d. art. surghiunírii; pl. surghiuníri

surghiunire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURGHIUNÍRE, surghiuniri, s. f. (înv.) Acțiunea de a surghiuni și rezultatul ei; exil, deportare, pribegie, surghiun. — V. surghiuni.