surghiunì - explicat in DEX

surghiuni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.

surghiuni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surghiuní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunésc, imperf. 3 sg. surghiuneá; conj. prez. 3 să surghiuneáscă

surghiunì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surghiunì (surgunì) v. 1. a exila: mai bine surghiunește-mă FIL.; 2. a proscrie: teama de a fi surguniți pe la mănăstiri AL.

surghiuni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. — Din surghiun.