surfila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURFILÁ, surfilez, vb. I.
Tranz. A întări marginile unei țesături cu o cusătură rară, pentru a împiedica destrămarea firelor. – Din
fr. surfiler.surfila (Dicționar de neologisme, 1986)SURFILÁ vb. I. tr. A întări marginile unui material textil cu o cusătură superficială, rară. [< fr.
surfiler].
surfila (Marele dicționar de neologisme, 2000)SURFILÁ vb. tr. a întări marginile unui material textil cu o cusătură în zigzag, pentru a împiedica destrămarea firelor. (< fr.
surfiler)
surfila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surfilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
surfileázăsurfila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURFILÁ, surfilez, vb. I.
Tranz. A întări marginile unei țesături cu o cusătură rară, pentru a împiedica destrămarea firelor. — Din
fr. surfiler.