surățică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SURĂȚÍCĂ,surățele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui surată. – Surată + suf. -ică.
surățică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) surățícă (pop.) s. f., g.-d. art. surățélei; pl. surățéle, art. surățélele
surățică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SURĂȚÍCĂ,surațele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui surată. — Surată + suf. -ică.