supraveghea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAVEGHEÁ, supraveghez, vb. I.
Tranz. A observa, a păzi cu grijă, cu atenție, cu autoritate; a avea sub control. –
Supra- + veghea (după
fr. surveiller).supraveghea (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAVEGHEÁ vb. I. tr. A ține sub observație, a păzi. ♦
refl. A-și controla purtarea, vorbele; a se păzi reciproc. [<
supra- +
veghea, după fr.
surveiller].
supraveghea (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAVEGHEÁ vb. I. tr. a ține sub observație, a păzi. II. refl. a-și controla purtarea, vorbele; a se păzi reciproc. (după fr.
surveiller)
supraveghea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supravegheá (a ~) (su-pra-) vb.,
ind. prez. 3
supravegheáză, 1
pl. supraveghém, 2
pl. supravegheáți; conj. prez. 3
să supraveghéze; ger. supraveghínd; part. supravegheátsupravegheà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)supravegheà v. a veghea cu atențiune și autoritate.
supraveghea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAVEGHEÁ, supraveghez, vb. I.
Tranz. A observa, a păzi cu grijă, cu atenție, cu autoritate; a avea sub control. —
Supra1- +
veghea (după
fr. surveiller).