supratonică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRATÓNICĂ s. f. (
Muz.) Treapta a doua a modului major și minor; acordul acestei trepte. –
Supra- + tonică (după
fr. sur-tonique).supratonică (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRATÓNICĂ s. f. (muz.) contradominantă. (< supra
1- + tonică)
supratonică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supratónică (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. supratóniciisupratonică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRATÓNICĂ s. f. (
Muz.) Treapta a doua a modului major și minor; acordul acestei trepte. —
Supra1- +
tonică (după
fr. sur-tonique).