suprataxa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRATAXÁ, suprataxez, vb. I.
Tranz. A adăuga sau a impune o suprataxă. – Din
suprataxă (după
fr. surtaxer).suprataxa (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRATAXÁ vb. I. tr. A fixa o suprataxă, a impune o suprataxă. [<
suprataxă, după it.
sopratassare, fr.
surtaxer].
suprataxa (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRATAXÁ vb. tr. a fixa, a impune o suprataxă. (după fr.
surtaxer)
suprataxa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suprataxá (a ~) (su-pra-) vb.,
ind. prez. 3
suprataxeázăsuprataxa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRATAXÁ, suprataxez, vb. I.
Tranz. A adăuga sau a impune o suprataxă. — Din
suprataxă (după
fr. surtaxer).