supratară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRATÁRĂ, supratare, s. f. Tara
1 (
1) celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. –
Supra- +
tară.supratară (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRATÁRĂ s.f. Greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. [<
supra- +
tară].
supratară (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRATÁRĂ s. f. greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. (< supra
1- + tară)
supratară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supratáră (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. supratárei; pl. supratáresupratară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRATÁRĂ, supratare, s. f. Tara
1 (
1) celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. —
Supra1- +
tară.