suprastructură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRASTRUCTÚRĂ, suprastructuri, s. f. 1. Totalitatea concepțiilor și instituțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice etc. dintr-o anumită formațiune social-economică, generate de baza economică a acestei formațiuni.
2. Totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții.
3. Construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții principale a unei nave, care cuprinde încăperile de locuit și de deservire. ♦ Ansamblu format din șasiul și caroseria sau platforma unui autovehicul. –
Supra- +
structură (după
fr. superstructure).