suprastructură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRASTRUCTÚRĂ, suprastructuri, s. f. 1. Totalitatea concepțiilor și instituțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice etc. dintr-o anumită formațiune social-economică, generate de baza economică a acestei formațiuni.
2. Totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții.
3. Construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții principale a unei nave, care cuprinde încăperile de locuit și de deservire. ♦ Ansamblu format din șasiul și caroseria sau platforma unui autovehicul. –
Supra- +
structură (după
fr. superstructure).
suprastructură (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRASTRUCTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea elementelor unei construcții care alcătuiesc partea utilă a acesteia. ♦ Construcție metalică sau de lemn situată deasupra corpului principal al unei nave, folosită pentru amplasarea încăperilor speciale.
2. Totalitatea reprezentărilor și concepțiilor ideologice dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, determinate de baza economică, pe care o reflectă. [<
supra +
structură, după fr.
superstructure].
suprastructură (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRASTRUCTÚRĂ s. f. 1. totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții. ◊ construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții superioare a unei nave, unde sunt amplasate încăperile de locuit și de navigație etc. 2. totalitatea ideilor, a teoriilor și a concepțiilor cu caracter ideologic dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, generate de baza economică, pe care o reflectă. (după fr., engl.
superstructure)
suprastructură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!suprastructúră (su-pras-truc-/-pra-struc-) s. f.,
g.-d. art. suprastructúrii; pl. suprastructúrisuprastructură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRASTRUCTÚRĂ, suprastructuri, s. f. 1. (în concepția marxistă) Totalitatea concepțiilor și instituțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filosofice etc. dintr-o anumită formațiune social-economică, generate de baza economică a acestei formațiuni.
2. Totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții.
3. Construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții principale a unei nave, care cuprinde încăperile de locuit și de deservire. ♦ Ansamblu format din șasiul și caroseria sau platforma unui autovehicul. —
Supra1- +
structură (după
fr. superstructure).