suprasolicitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRASOLICITÁRE, suprasolicitări, s. f. Acțiunea de
a suprasolicita și rezultatul ei. –
V. suprasolicita.suprasolicitare (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRASOLICITÁRE s.f. Faptul de a suprasolicita; solicitare excesivă; supraîncărcare. [<
suprasolicita].
suprasolicitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suprasolicitáre (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. suprasolicitắrii; pl. suprasolicitắrisuprasolicitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRASOLICITÁRE, suprasolicitări, s. f. Acțiunea de
a suprasolicita și rezultatul ei. —
V. suprasolicita.