suprasolicita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRASOLICITÁ, suprasolícit, vb. I.
Tranz. A solicita peste măsură. –
Supra- + solicita.suprasolicita (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRASOLICITÁ vb. I. tr. A solicita peste măsură. [P.i.
suprasolícit. / <
supra- +
solicita].
suprasolicita (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRASOLICITÁ vb. tr. a solicita excesiv; a supraîncărca. (< supra
1- + solicita)
suprasolicita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suprasolicitá (a ~) (su-pra-) vb.,
ind. prez. 3
suprasolícită; conj. prez. 3
să suprasolícitesuprasolicita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRASOLICITÁ, suprasolícit, vb. I.
Tranz. A solicita peste măsură. —
Supra1- +
solicita.