suprasaturație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. Stare instabilă a unei soluții în care concentrarea substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației.
2. Fig. (
Fam.) Starea celui prea sătul (de ceva). –
Supra-+ saturație (după
fr. sursaturation).suprasaturație (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRASATURÁȚIE s.f. 1. Stare a unei soluții în care concentrația substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației.
2. (
Fig.; fam.) Saturare, îndestulare, îmbuibare peste măsură. [Gen.
-iei. / <
supra- +
saturație, după fr.
sursaturation].
suprasaturație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. stare a unei soluții în care concentrația substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. (fam.) saturare, îndestulare, îmbuibare peste măsură. (după fr.
sursaturation)
suprasaturație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suprasaturáție (su-pra-, -ți-e) s. f.,
art. suprasaturáția, g.-d. art. suprasaturáțieisuprasaturație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. Stare instabilă a unei soluții în care concentrarea substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației.
2. Fig. (
Fam.) Starea celui prea sătul (de ceva). —
Supra1- +
saturație (după
fr. sursaturation).