supraproducție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAPRODÚCȚIE, supraproducții, s. f. Producție de mărfuri care depășește necesitățile pieței. –
Supra- + producție (după
fr. surproduction).
supraproducție (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAPRODÚCȚIE s.f. Fenomen care constă în producția de mărfuri în cantitate mai mare decât puterea de cumpărare a consumatorilor; parte a producției care depășește posibilitatea desfacerii. [<
supra- +
producție, după fr.
surproduction].
supraproducție (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAPRODÚCȚIE s. f. producție de mărfuri în cantitate care depășește necesitățile pieței. (după fr.
surproduction)
supraproducție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraprodúcție (su-pra-pro-, -ți-e) s. f.,
art. supraprodúcția, g.-d. art. supraprodúcției; pl. supraprodúcții, art. supraprodúcțiile (-ți-i-)supraproducție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAPRODÚCȚIE, supraproducții, s. f. Producție de mărfuri care depășește necesitățile pieței. —
Supra1- +
producție (după
fr. surproduction).