suprainfecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAINFÉCȚIE, suprainfecții, s. f. Infecție secundară de natură bacteriană apărută în cursul unei afecțiuni virotice, ori infecție microbiană ivită după sau peste o infecție bacteriană; superinfecție. [
Pr.:
-pra-in-] –
Supra- +
infecție.suprainfecție (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAINFÉCȚIE s.f. Infectare din nou a unui organism încă nevindecat prin același microb. [Cf. fr.
superinfection].
suprainfecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAINFÉCȚIE s. f. suprainfecție. (după fr.
superinfection)
suprainfecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suprainfécție (su-pra-, -ți-e) s. f.,
art. suprainfécția, g.-d. art. suprainfécției; pl. suprainfécții, art. suprainfécțiilesuprainfecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAINFÉCȚIE, suprainfecții, s. f. Infecție secundară de natură bacteriană apărută în cursul unei afecțiuni virotice, ori infecție microbiană ivită după sau peste o infecție bacteriană; superinfecție. [
Pr.: -
pra-in-] —
Supra1- +
infecție.