suprafuziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAFUZIÚNE, suprafuziuni, s. f. Situație de răcire foarte joasă a unei substanțe lichide care a rămas în această stare de agregare, deși a fost adusă la o temperatură inferioară celei de solidificare. [
Pr.:
-zi-u-] –
Supra- +
fuziune (după
fr. surfusion).
suprafuziune (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAFUZIÚNE s.f. Rămânere în stare lichidă a unor substanțe aflate sub temperatura de solidificare; subrăcire. [După fr.
surfusion].
suprafuziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAFUZIÚNE s. f. rămânere în stare lichidă a unor substanțe aflate sub temperatura de solidificare. (după fr.
surfusion)
suprafuziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suprafuziúne (su-pra-, -zi-u-) s. f.,
g.-d. art. suprafuziúniisuprafuziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAFUZIÚNE s. f. Situație de răcire foarte joasă a unei substanțe lichide care a rămas în această stare de agregare, deși a fost adusă la o temperatură inferioară celei de solidificare. [
Pr.: -
zi-u-] —
Supra1- +
fuziune (după
fr. surfusion).