supraaglomerare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAAGLOMERÁRE, supraaglomerări, s. f. Acțiunea de
a (se) supraaglomera și rezultatul ei; aglomerare (prea) mare, supraaglomerație. [
Pr.:
-pra-a-] –
V. supraaglomera.supraaglomerare (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAAGLOMERÁRE s.f. Aglomerare (prea) mare; supraaglomerație. [<
supraaglomera].
supraaglomerare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraaglomeráre (su-pra-a-glo-) s. f.,
g.-d. art. supraaglomerắrii; pl. supraaglomerắrisupraaglomerare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAAGLOMERÁRE, supraaglomerări, s. f. Acțiunea de
a (se) supraaglomera și rezultatul ei; aglomerare (prea) mare, supraaglomerație. [
Pr.: -
pra-a-] —
V. supraaglomera.