superpus(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUPERPÚS, -Ă,superpuși, -se, adj. (Înv.) Suprapus. – V. superpune.
superpus(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUPERPUS, -Ă,superpuși, -se, adj. (înv.) Suprapus. — V. superpune.