superpune - explicat in DEX

superpune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPERPÚNE, superpún, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super- + pune (după fr. superposer).

superpune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
superpúne (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. superpún, 2 sg. superpúi, 1 pl. superpúnem; conj. prez. 3 să superpúnă; ger. superpunấnd; part. superpús

superpune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
superpune v. a pune un lucru peste altul.

superpune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPERPÚNE, superpún, vb. III. Tranz. (înv.) A suprapune. — Super¹- + pune (după fr. superposer).