supernovă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPERNÓVĂ, supernove, s. f. Stea variabilă care ajunge egală în strălucire cu un întreg sistem stelar. – Din
fr. supernova.supernovă (Dicționar de neologisme, 1986)SUPERNÓVĂ s.f. Novă de o strălucire extraordinar de mare. [< fr.
supernova].
supernovă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPERNÓVĂ s. f. novă de o strălucire extraordinară. (< fr.
supernova)
supernovă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supernóvă s. f.,
g.-d. art. supernóvei; pl. supernóvesupernovă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPERNÓVĂ, supernove, s. f. Stea variabilă care ajunge egală în strălucire cu un întreg sistem stelar. — Din
fr. supernova.