superioritate - explicat in DEX

superioritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPERIORITÁTE s. f. Stare a ceea ce este superior; faptul de a fi superior; atitudine (trufașă) a celui ce se crede sau este superior altora. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. supériorité.

superioritate (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPERIORITÁTE s.f. Însușirea și starea a ceea ce este superior; atitudine (trufașă) a celui care se crede superior. [Pron. -ri-o-. / cf. fr. supériorité].

superioritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPERIORITÁTE s. f. însușirea, starea a ceea ce este superior; atitudine a celui care se crede superior. (< fr. supériorité, lat. superioritas)

superioritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
superioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. superioritắții

superioritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
superioritate f. înălțime, autoritate mai presus de ceilalți.

superioritate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*superioritáte f. (mlat. superióritas, -átis). Calitatea de a fi superior.

superioritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPERIORITÁTE s. f. Stare a ceea ce este superior; faptul de a fi superior; atitudine (trufașă) a celui ce se crede sau este superior altora. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. supériorité.