superintendent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPERINTENDÉNT, superintendenți, s. m. (În Biserica evanghelică)
1. Preot care supraveghează o eforie.
2. Episcop. – Din
germ. Superintendent.superintendent (Dicționar de neologisme, 1986)SUPERINTENDÉNT s.m. (
În biserica evanghelică)
1. Preot care supraveghează o eforie.
2. Episcop. [< germ.
Superintendent].
superintendent (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPERINTENDÉNT s. m. (în biserica evanghelică) 1. preot care supraveghează o eforie. 2. episcop. (< germ.
Superintendent)
superintendent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPERINTENDÉNT, superintendenți, s. m. (în Biserica evanghelică)
1. Preot care supraveghează o eforie.
2. Episcop. — Din
germ. Superintendent.