superciment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPERCIMÉNT, supercimenturi, s. n. Ciment care se întărește foarte repede după ce a fost amestecat cu apă. – Din
fr. superciment.superciment (Dicționar de neologisme, 1986)SUPERCIMÉNT s.n. Ciment care se întărește foarte repede după ce se amestecă cu apa. [Cf. fr.
superciment].
superciment (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPERCIMÉNT s. n. ciment care se întărește foarte repede. (< fr.
superciment)
superciment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supercimént s. n., (feluri)
pl. superciménturisuperciment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPERCIMENT, (
2)
supercimenturi, s. n. 1. Ciment care se întărește foarte repede după ce a fost amestecat cu apă.
2. (La
pl.) Diferite feluri de superciment (
1). — Din
fr. superciment.