sunnism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)SUNNÍSM s.n.
a. Curent majoritar al islamismului, bazat pe recunoașterea sunnei.
b. Curent în islamism care consideră drept izvor al credinței atât Coranul, cât și preceptele sunnei. (din fr.
sunnisme) [def. a.
MDN, b.
NODEX]
sunnism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUNNÍSM s. n. Curent ortodox al islamismului care se bazează pe recunoașterea obligatorie a sunnei ca întregire a Coranului. – Din
fr. sunnisme.sunnism (Dicționar de neologisme, 1986)SUNNÍSM s.n. Curent al islamului bazat pe recunoașterea sunnei. [Cf. fr.
sunnisme].
sunnism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUNNÍSM s. n. curent majoritar al islamismului, bazat pe recunoașterea sunnei. (< fr.
sunnisme)
sunnism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SUNNISM (< sunna)
s. n. Curent „ortodox”, majoritar, al
Islamului (
c. 90% din credincioși), bazat pe recunoașterea
„Sunnei”. Consideră izvor al credinței nu numai
„Coranul”, dar și
„Sunna” ‒ culegere de povestiri, conținând fapte și cuvinte atribuite Profetului Mahomed. Adepții
s. constituie majoritatea credincioșilor musulmani din
Orientul Apropiat, Africa de N, Pakistan și Indonezia.
sunnism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sunnísm s. n.sunnism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUNNÍSM s. n. Curent ortodox al islamismului care se bazează pe recunoașterea obligatorie a sunnei ca întregire a Coranului. — Din
fr. sunnisme.